În sezonul cald, populația este dornică de a-și petrece timpul liber în natură, la iarbă verde.

Direcția de Sănătate Publică a județului Hunedoara informează populația despre cum pot evita înțepăturile/mușcăturile vectorilor posibil transmițători ai unor boli care pot dezvolta uneori afecțiuni cu complicații majore.

Bolile transmise de vectori sunt afecțiuni cauzate de agenți patogeni (virusuri, bacterii, paraziți) care sunt transmiși de la un organism gazdă la altul prin intermediul unor organisme, numite vectori.

Vectorii sunt organisme vii, de obicei artropode (cum ar fi țânțarii, muștele, gândacii, căpușele) dar și unele animale (cum ar fi rozătoarele), care pot transmite agenți patogeni infecțioși între oameni sau de la animale la oameni. Mulți dintre vectori sunt insecte hematofage, ingerând microorganisme producătoare de boli în timpul unei mese de sânge de la o gazdă infectată (om sau animal) pe care le transmit ulterior unei gazde noi, după ce agentul patogen s-a replicat. Adesea, odată ce un vector devine infecțios, acesta este capabil să transmită agentul patogen pentru tot restul vieții în timpul fiecărei mușcături/înțepături ulterioare.

Bolile transmise prin vectori reprezintă peste 17% din totalul bolilor infecțioase la nivel mondial, provocând peste 700000 de decese anual.

Bolile transmise prin vectori includ:

  • Bolile transmise de țânțari la om: infecția cu virusul West Nile, febra Denga, infecția cu virusul Chikungunya și infecția cu virusul Zika;
  • Bolile transmise de căpușe: borrelioza Lyme, encefalita transmisă de căpușe (TBE), febra hemoragică Crimeea-Congo.

I      Infecția cu virus West Nile

Virusul West Nile (VWN) poate infecta oameni, păsări, țânțari, cai și alte mamifere, dar transmiterea se face numai prin înțepătura de țânțar. Cele mai multe cazuri de infectare se produc în perioada iulie – septembrie când țânțarii sunt cei mai activi.

Organismul uman răspunde diferit în urma infecției cu virusul West Nile, în ceea ce privește simptomatologia.

Aproximativ 80% dintre persoanele infectate cu virusul nu prezintă niciun simptom (infecție asimptomatică).

Aproximativ 20% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile prezintă simptome de severitate moderată: febră, durere de cap, simptome gastrointestinale: stare de greață și vărsături, lipsa apetitului alimentar, diaree, dureri musculare și articulare, mai rar limfadenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici), urticarie la nivelul pieptului, abdomenului sau spatelui.

Simptomele se manifesta pe o perioada de 7-10 zile, dar slăbiciunea poate persista până la câteva săptămâni, iar limfadenopatia până la 2 luni.

Mai puțin de 1% de persoane infectate cu virusul West Nile dezvoltă simptome severe de boală (infecție neuroinvazivă): Sindrom febril și meningită/meningoencefalită/encefalită cu lichid cefalorahidian (LCR) clar; febră puternică, dureri de cap, tremor și convulsii, slăbiciune musculară, rigiditate la nivelul gâtului, dezorientare, pierderea vederii,  amorțeală, paralizie și comă.

Simptomele pot persista pe perioada mai multor săptămâni, iar unele complicații neurologice pot fi permanente. Recuperarea este caracterizată de o perioadă lungă de convalescență și extenuare. Rata mortalității în rândul persoanelor care dezvoltă manifestări neurologice severe este de până la 17%.

În cazul manifestării de simptome de severitate medie, starea pacientului se îmbunătățește după câteva zile în absența oricărui tratament.

În cazul simptomelor severe, se recomandă prezentarea de urgență la camera de gardă; în aceste situații fiind necesară spitalizarea pacientului și administrare de tratament intravenos.

Cum putem preveni infectarea cu virusul West Nile?

Cea mai simplă metodă de tratament este prevenirea infectării prin evitarea înțepăturilor de țânțar și prin împiedicarea țânțarilor să se înmulțească în preajma noastră.

  • purtați îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi, dacă ieșiți seara din locuințe sau ieșiți seara în parc la plimbare sau când mergeți în pădure, la pescuit, în Deltă;
  • utilizați substanțe chimice repelente împotriva țânțarilor comercializate în farmacii (DEET, icaridin/ picardin, IR 3535), pe care să le aplicați pe părțile descoperite ale corpului (în concordanță cu instrucțiunile de pe etichetă);
  • împiedicați pătrunderea țânțarilor în casă prin folosirea de plase de protecție la ferestre/uși;
  • utilizați substanțe insecticide în locuință/în jurul locuinței;
  • utilizați în locuință aerul condiționat;
  • utilizați plase împotriva țânțarilor în jurul paturilor în cazul în care nu sunt disponibile celelalte măsuri menționate anterior sau dacă dormiți în aer liber.
  • acoperiți pătuțul copilului sau căruciorul cu plase împotriva țânțarilor.

II. Boala Lyme

Boala Lyme (sau borrelioza Lyme) este cea mai comună infecție al cărei agent etiologic se transmite prin mușcătura de căpușă, atât în Europa, cât și în SUA. Nu toate căpușele sunt purtătoare ale bacteriei, deci nu orice mușcătură presupune riscul de a dezvolta borrelioză.

Simptomatologia Lyme diferă în funcție de stadiul bolii, existând trei astfel de etape:

Stadiul I – infecția durează între 3 şi 21 de zile și se manifestă prin eritem migrator la nivelul mușcăturii, în aproximativ 80% din cazuri. Acesta reprezintă o leziune cutanată care apare ca o pată roșiatică, rotundă sau ovalară și se extinde treptat. Marginile îşi păstrează culoarea roșiatică, în timp ce partea centrală, de regulă, se atenuează. De regulă, leziunea este unică, asimptomatică, dar poate fi asociată şi cu: senzație de arsură, înțepătură sau semne de infecție acută (precum febră, durere de cap, dureri musculare şi dureri articulare).

Stadiul II – Apare într-un interval variabil, de la câteva zile şi până la câteva săptămâni de la stadiul I, și prezintă manifestările unei infecții diseminate cu apariția de leziuni similare, dar mai mici. Eritemul se extinde și apar leziunile cutanate secundare diseminate. Se poate asocia cu manifestări de tip pseudo-gripal.

În acest stadiu se mai pot întâlni:

  • afectare hepatică (hepatită) și afectare neurologică în aproximativ 15% dintre cazuri, manifestată prin pareză facială sau afectarea nervilor periferici;
  • meningită (semne ale iritației meningeale – redoarea cefei, fotofobie);
  • encefalopatie – stări confuzionale, tulburări de memorie, de atenție, de somn, de personalitate;
  • afectare cardiacă – care implică tulburări de ritm, pericardită sau miocardită (inflamația pericardului sau a miocardului); pacientul poate resimți palpitații, dureri în piept, dispnee (respirație cu dificultate), amețeli, sincope.

Stadiul III – Reprezintă stadiul de infecție cronică persistentă care survine la un interval lung de la debutul bolii (luni, ani) și se caracterizează prin suferință multiorganică (afectare neurologică, cardiacă, hepatică, pulmonară, oftalmologică).

Persoanele cu mușcături de căpușe trebuie să se adreseze imediat medicului.

De obicei, pacienții care prezintă simptome de borrelioză se adresează medicului de familie, iar acesta îi îndrumă spre un specialist.

Factori de risc

  • petrecerea timpului în zonele împădurite sau cu iarbă înaltă;
  • pielea expusă (căpuşele se pot ataşa cu uşurinţă în zona încheieturilor şi acolo unde pielea este mai subţire şi neacoperită de haine);
  • prezența animalelor de companie (în special, câinii şi pisicile pot fi mușcate de căpușe, apoi insecta migrează la stăpân şi astfel poate să transmită boala).

Mușcătura de căpușă devine periculoasă atunci când căpușa infectată cu Borrelia burgdorferi stă atașată mai mult de 24 de ore pe pielea persoanei pe care a mușcat-o. Cu cât este identificată și eliminată mai repede, cu atât scade riscul apariției borreliozei!

Tratamentul bolii Lyme este stabilit de către medicul infecționist. Afecțiunea este tratabilă, mai ales dacă este descoperită într-un stadiu incipient.

Boala Lyme poate fi prevenită prin evitarea mușcăturilor de căpușe și prin împiedicarea căpușelor să se înmulțească în preajma noastră.

Măsuri de protecţie personală împotriva infestării cu căpuşe

  • purtați haine deschise la culoare, cu mâneci lungi și pantaloni lungi introduși în șosete de culoare deschisă şi textură mai deasă.
  • purtați pantofi sport deschişi la culoare fără orificii sau decupaje; nu este indicat să purtați papuci/ sandalele în zonele endemice.
  • utilizați substanțe repelente (DEET – Dietil toluamidă) cu aplicare pe pielea ce ar putea veni în contact cu zone infestate de căpuşe (mâini, braţ–antebraţ, etc) şi utilizați repelenţi pe bază de permetrin prin pulverizări asupra hainelor (în special pantofi, şosete, pantaloni, etc).
  • tratați prin spălare şi uscarea cel puţin 1 h cu aer cald/ fierbinte hainele folosite afară după activităţi desfășurate în zone cu potenţial de infestare cu căpușe.
  • inspectați corpul cu atenţie; căpuşele se pot fixa oriunde fără a provoca disconfort la ataşare sau în timpul hrănirii.
  • înlăturați prompt căpuşele în cazul în care sunt găsite pe corp; acestea vor fi înlăturate cu ajutorul unei pensete cu vârful bont (fără cioc) prin prinderea cât mai aproape de piele şi tragerea în sus, astfel încât rostrul căpuşei să nu rămână în piele.
  • după înlăturarea căpuşelor dezinfectați pielea cu alcool (70%) şi aplicați un unguent cu un antibiotic cu spectru larg.
  • protejarea periodică a animalului de companie (câine sau pisică) prin aplicarea unor soluţii speciale anti-paraziţi externi, precum căpuşele sau puricii.
  • este indicată dezinsecţia curţilor şi grădinilor.

Rețineți:

Virusul West Nile se transmite numai prin înțepătura de țânțar, nu poate fi transmis prin contact fizic obișnuit!

Căpușele imature, numite şi nimfe, cauzează majoritatea cazurilor de boală Lyme. Ele sunt foarte mici, de dimensiunea semințelor de mac, iar mușcătura lor este nedureroasă, astfel că oamenii nu își dau seama adesea că au fost mușcați, spre deosebire de căpușele adulte care sunt mai ușor de detectat și îndepărtat! De aceea este importantă inspectarea pielii după întoarcerea din natură.

Date statistice privind numărul de cazuri din județul Hunedoara:

Nr.cazuri 2023 2022 2021 2020 2019
Infecția cu Virusul West Nile 0 0 0 0 0
Boala Lyme 30 26 8 11 24

 

Materiale: Bolile transmise prin vectori